Chestionarea este unul dintre fundamentele învățării. O întrebare bună poate fi cel mai puternic instrument de învățare pe care îl are un profesor. Dacă unui copil i se pune o întrebare excelentă se pot dezvolta noi puncte de vedere, idei și înțelegere. O întrebare bună poate entuziasma, agita și provoca copiii, și în cele din urmă, poate duce la o abilitate nou dobândită, o înțelegere mai profundă sau un punct de vedere nou.

Întrebările bune pot:

• Motiva învățarea elevilor și alimenta curiozitatea
• Promova dezvoltarea intelectuală și stimula gândirea critică
• Evalua înțelegerea elevilor
• Ghida discuțiile și forma un mediu de învățare pozitiv

Obținerea unor abilități bune de interogare nu se întâmplă peste noapte; mai jos sunt câteva modalități prin care vă puțeți dezvolta abilitățile de interogare în practica de zi cu zi.

Utilizați Matricea de Întrebări!

Primul pas este să înțelegem tipurile de întrebări pe care le putem pune. Matricea de Întrebări este un instrument fantastic care arată modul în care diferite niveluri de întrebări cer diferite tipuri de informații. Pentru a folosi acest instrument bine, trebuie să vă întrebați care este scopul întrebării pe care o prezentați. Dacă doriți ca un copil să fie cu mintea deschisă și să-și dezvolte propriile idei, trebuie să vă uitați la o întrebare în stil imaginativ. Dezvoltarea propriei bănci de întrebări vă va oferi o gamă utilă de provocatori ai minții pe care îi puteți folosi în timpul lecțiilor. Poate chiar puteți lipi matricea în clasă, pentru ca atât dvs. cât și copiii să aveți o resursă utilă de interogare.

Deveniți mai conștienți de sine!

Multe studii au descoperit că aproape nouăzeci la sută dintre întrebările profesorilor se concentrează pe întrebările de nivel scăzut din zonele „prezent” și „trecut” din matricea de mai sus. Este posibil să nu fim conștienți de dependența noastră excesivă de interogare la nivel scăzut. Poate merita să înregistrați tipul de întrebări pe care le puneți în clasă. Acest lucru ar putea fi realizat de dvs. printr-o înregistrare video sau vocală sau de către un coleg sau folosind vizualizatorul ELMO. Utilizați matricea de întrebări pentru a clasifica tipurile de întrebări pe care le puneți, pentru a vedea unde vă aflați în general în matrice. Este demn de remarcat faptul că întrebările unui mare profesor vor fi împrăștiate pe toată matricea, nu doar în zona de nivel înalt.

Întrebați în diferite moduri!

O buna chestionare nu este întotdeauna despre ce întrebare ați pus, ci uneori despre cum ați pus întrebarea. Frazarea, tonul, alegerea cuvintelor și alți factori pot juca un rol important pentru a ajuta copiii să-și dezvolte înțelegerea.

Direct / indirect – Punerea de întrebări direct copiilor le permite împărtășirea înțelegerii, dar poate fi, de asemenea, destul de presant. Punând întrebarea către sala de clasă și alegând apoi copilul pentru gândurile sale, poate oferi puțin spațiu în care un copil să poată înflori.

Alegerea cuvintelor - Unele întrebări pot suna mai solicitant decât altele, ceea ce poate din nou să-i panicheze pe unii copii. „Paul, poți să-mi spui la ce gândești? nu este la fel de plăcut ca „Paul, ai fi dispus să împărtășești ideile tale cu noi?” În plus, adăugând că dvs., ca profesor, vă străduiți, puteți relaxa un copil care poate avea frică de eșec. De exemplu. „Paul, știu, și eu am găsit această provocare dificilă, dar ne-ai putea împărtăși cum ai abordat această întrebare?”

Emoția și tonul - Factori precum nivelul vocii, expresiile faciale, postura corporală și contactul vizual pot afecta foarte mult interpretarea dată de un copilului unei întrebări. O întrebare simplă de genul „Ce crezi?” poate fi luată în diferite moduri, în funcție de accentul și comportamentul celui care întreabă. O întrebare puternică livrată cu gesturi largi poate entuziasma și motiva copiii, dar, dacă este rostită ușor, o întrebare poate calma sala și poate invita la auto-reflecție.

Primiți-vă răspunsurile în mod diferit!

Nu în ultimul rând, o bună interogare nu este întotdeauna despre întrebările propriuzise, ci despre modul în care primiți răspunsurile. Împărtășirea răspunsurilor în diferite moduri oferă tuturor copiilor șansa de a-și da răspunsul în stilul lor.

Timp de gândire - Timpul de gândire este timpul în care profesorul așteaptă un răspuns la o întrebare. În timp ce intervalul poate părea o eternitate pentru profesor, studiile au arătat că timpul de așteptare al profesorului mediu este - remarcabil - mai puțin de o secundă. În schimb, obișnuiți-vă să faceți o pauză cel puțin cinci secunde (și uneori mai mult) după o întrebare. Conform cercetărilor efectuate de Universitatea Columbia, atunci când profesorii au așteptat cel puțin cinci secunde după ce au pus o întrebare, elevii și-au prelungit răspunsurile, și-au susținut afirmațiile cu dovezi și au devenit direcționați mai puțin către profesori și mai mult către colegi.

Răspuns pe bilețele - Această metodă permite tuturor copiilor să își împărtășească înțelegerea scriind ceea ce cred că este răspunsul pe un bilețel post-it și lipindu-l pentru vizualizare. Aceasta este o strategie bună pentru o evaluare rapidă a înțelegerii tuturor copiilor. Cu toate acestea, această metodă necesită timp și poate încetini ritmul unei lecții.

Lansare, Așteptare, Provocare, Rostogolire - Aceasta este o rutină excelentă pe care profesorii o pot practica și dezvolta.

Prea des, profesorii pun o întrebare, primesc un răspuns și merg mai departe, lăsând o oportunitate nevalorificată pentru o discuție. În schimb, încercați să “Lansați” întrebarea, “Așteptați” pentru timpul de gândire și “Provocați” un copil să dea un răspuns. Următorul pas este apoi cheia. În loc să acceptați răspunsul și să le spuneți dacă au dreptate sau greșesc, “Rostogoliți” răspunsul prin clasă, întrebând alți copii dacă sunt de acord, nu sunt de acord sau au ceva de adăugat. Puteți repeta acest ultim pas de mai multe ori, înainte de a valida răspunsul corect.